Azi e o poartă spre ziua de mâine

    O  zi cenușie, mohorata, în care soarele a dispărut complet. Este toamna în toată regula. Se simte și în atmosferă, o simțim și în suflete. Toamna, ne apropie într-o mare măsura de noi înșine. Este perioada în care ne trezim meditând la viață, la lucruri pe care le dorim, la persoane dragi, la noi, la ce putem schimba, la viitor.  Întotdeauna am asociat ploaia cu purificarea sufletului. Acum asociez toamna cu nevoia de retrospecție a omului asupra vieții și a viitorului său . Câți dintre noi nu ne dorim ceva mai bun ? Câți dintre noi ne mulțumim cu ce avem și spunem STOP ? Nici unul. Oamenii sunt ființe greu de descifrat, greu de înteles, greu de oprit. Atunci când pornesc pe un drum nimeni nu-i mai poate opri, nici măcar obstacolele zilnice. Învată pe zi ce trece, acumulează dureri, dezamăgiri, lacrimi, dar niciodata nu-și pierde avântul, speranța. Câți dintre noi nu am gândit la un moment dat că  eșecurile ni se datorează nouă? Că noi suntem vinovați de alegerile greșite luate în viată ? Cu toții am avut astfel de momente, cu toții am trecut prin astfel de clipe. Dar, uneori , toate acestea nu țin de noi. Uneori, ele țin de viață, de destinul fiecăruia. Poate că iți este menit să treci prin ele pentru a găsi puterea, înțelepciunea, maturizarea necesară. La un moment dat trebuie să ne și  oprim din a da vina pe noi, pe soartă pe viată, pe cei din jurul nostru ți să acceptăm totul așa cum vine de fapt. Nu pot să  nu mă  întreb ce-mi va aduce ziua de luni, noua săptămână sau anul acesta, nu pot să  nu mă frământ, să  nu mă  îngrijorez de alegerile mele viitoare, dar chiar și dacă gândesc anticipat acest lucru nu-mi va oferi șansa să i-au acea decizie perfecta  atunci când va sosi clipa. Nu-mi va oferi decât  șansa să  fiu pregătită, să cântăresc, să-mi dau seama ce doresc și apoi să spun cuvântul magic.
      Doar timpul poate spune dacă a fost o decizie corectă sau nu.        Doar timpul și viața.