Congresul al XXXVI-lea al cadrelor didactice române

Marea  adunare a numărat peste 500 delegaţi.   Emoţii, întîlniri, aşteptări  realizate  şi  satisfacţie !

    De  la  o  vreme  încoace  părinţii  au  vrut  să  dea  copiilor  tot  ce  e  mai  bun: cele  mai  bune  jucării, cele  mai  bune  haine, călătorii, şcoli  alese. Au  ales  ca  aceştea  să  nu  umble  prin  ploaie  şi  ger, să  fie  protejaţi  pe  stradă  şi  să  nu  treacă  prin  dificultăţile  prin  care  au  trecut  ei. Le-au  pus  televizor  şi  calculator  în  odaie,  au  umplut  timpiul  copiilor  cu  cursuri  de  limbi  străine, muzică, dansuri. Au  avut  vise  mari  pentru  ei, intenţii excelente, dar  au  uitat  că  odraslele  lor  au  nevoie  de  copilărie, au  nevoie  să  inventeze,  să  înfrunte  riscuri,  să  sufere  decepţii, eşecuri,  să  aibă  timp  de  joacă  şi  să  se  bucure  de  viaţă. E  de  datoria  noastră  să  vorbim  societăţii  despre  lumea  artificială  creată  şi  că  plătim  scump  pentru  aceasta,  despre  seriile  de  consecinţe  în  domeniul  emoţiilor,  în  amfiteatrul  gândurilor şi  în planul  memoriei copiilor. Trăim  timpuri  contradictorii,  deci  prin  tot  cee  ce  facem  să  construim  temeliaa  lucidităţii, respectării  demnităţii, apropierii  dintre  oameni.  Dascălul e fiinţa  plină  de  dăruire  care  descoperă  mereu  copilul.  Să  ne  dedicăm  lucid, permanent , viguros  şi  pătimaş !

Întîlniri peste 3 decenii

 

Nu ne-am mai văzut de  la facultate

La  congres  cu  sora

Jurnal de vacanţă (3)

În final  am  o  singură  concluzie  personală :  Am  făcut  o  escapadă, am  văzut  multe  lucruri  deosebite ce  vor  rămîne    timp  îndelungat  după  ce  amintirea  oboselei  va  dispărea.

Lîngă  acest  original  monument  îţi vine să declari  lumii  întregi TOTUL E  OK!

 Şi din nou slăbiciunea  mea- dulciurile

Jurnal de vacanţă ( 2 )

    Aventura  a  continuat cu o  altă  perlă  a  Parisului ,  cu  284  trepte  ale Arc de Triomphe, înălţat pentru ostaşii  lui  Napoleon  veniţi  cu  victorie  din  lupte;  cu  privelişti  ameţitoare  de  pe  teresă, sculpturi şi  frize  pe  barelief şi  faţadă.  

Întâmplător  în  acea  zi  m-am  ataşat  de  un  grup  de turişti  ruşi  la  Cathedrale Notre Dame (ceea  ce  merită  neapărt  de  văzut ), aşa  că  am beneficiat şi am  ascultat  despre  istoria construcţiei  şi  reconstrucţiei, tălmăcirea  sculpturilor  şi a vitrajelor, am aprins  lampade şi  am  ascultat  slujba  divină.

Apoi  am  hoinărit  pe  străduţele pline  de  verdeaţă, flori , am văzut Sena (n-am făcut cu regret o plimbare cu vaporaşele mici care  mişunau pe aici ),am găsit  un  robinet  nostim  în stradă.

Şi  din  nou  m-a  copleşit  patiseria care  nu  are  aceleaşi  dulciuri  două  zile consecutiv.

Jurnal de vacanţă. Vise realizate ( 1 )

 De  mai  multă  vreme  îmi   dorem  să  vizitez  Franţa. Acum, cînd călătoriile  în  Europa au devenit  posibile  doar  cu  paşapoarte  biometrice, dorinţa  a  prins  a  se  contura  cu  realitatea. Drumul  spre  destinaţie nu  mi  s-a  părut  dificil, chiar  dacă  a  fost  plin  de  curbe  şi  tot  soiul  de  obstacole  ciudate. Parisul l-am  cunoscut  dimineaţa, m-a  întîlnit  cu strigătele  pescăruşilor, cu flori  în  curte şi o cafea cu  miros îmbietor.

Acum, dacă am mai prins la puteri, am ţinut cu tot dinadinsul să  merg  mai  întîi la  Tour Eiffel, să mă ridic la înălţimea zborului păsării, să admir frumuseţea din jur, ca apoi să  mai  revin  şi  seara şi să mă conving că viaţa e frumoasă!

M-am descurcat  uşor în reţeaua de metro graţie clarităţii şi explicaţiilor simple ( dispoziţia ţi-o crează şi muzicanţii ).

Mi-au fi trebuit vre-o 3-4 zile ca să vizitez sălile Musee de Louvre,dar am fost nevoită să merg în galop o singură zi, după ce am rezistat să aştept rîndul de 2 ore (săli de pictură, sculptură, apartamentele lui Napoleon,...   e prea puţin spus ).

Seara, fără nici o putere, energizată de produsele îmbietoare din patiserii (contrar tuturor interzicerilor )...