Vizitasem nu demult un supermarchet din capitală care anunța în zilele următoare reduceri la unele mărfuri. Așa cum se propuneau și niște cărțulii, mi-am zis să iau una, poate mi-a fi de folos ( ,,așa-s învățătorii"- zice soțul meu de fiecare dată când mă vede cu chestii de astea).Acasă am scos clamele din mijlocul cărțuliei ca să le pot aranja a doua zi la școală ca pe niște rufe pe sfoară. Pomeniți cu așa surpriză dimineață, școlarii mei nu știau ce să creadă. Am păstrat tăcerea până au venit toți și le-am acordat timp suficient să se descurce (deși a trebuit să fac și niște explicații - copiii de la țară nu-s prea inițiați în astfel e treburi ). Apoi a urmat aventura: mișcându-se, copii au căutat să completeze fișa pe care o primise:invitația la cumpărături. Au ales produsul, au găsit prețul vechi, prețul nou, economia, au stabilit cu ce bancnote vor achita, ce rest vor primi, ... . Poate dura o lecție, două, ... n-am văzut pe fețele lor plictiseală, radiau de bucurie, căci le reușea! Deși n-au primit sarcina de a citi, a calcula, au făcut acest lucru cu mare interes și entuziasm. Mai mult, la l.franceză profesoara și-a modificat îndată cum a intrat în sală proiectul lecției, a urmat dialogul în franceză acum, asta cerea sclipirea din ochii elevilor.
Sigur, am avut nevoie de ceva mai mult timp pentru a mă pregăti în acea zi de ore, dar s-a meritat și rezultatul chiar a depășit așteptările mele!
Acum, fără grijă, la cumpărături!
