Jurnal de vacanţă. Vise realizate ( 1 )

 De  mai  multă  vreme  îmi   dorem  să  vizitez  Franţa. Acum, cînd călătoriile  în  Europa au devenit  posibile  doar  cu  paşapoarte  biometrice, dorinţa  a  prins  a  se  contura  cu  realitatea. Drumul  spre  destinaţie nu  mi  s-a  părut  dificil, chiar  dacă  a  fost  plin  de  curbe  şi  tot  soiul  de  obstacole  ciudate. Parisul l-am  cunoscut  dimineaţa, m-a  întîlnit  cu strigătele  pescăruşilor, cu flori  în  curte şi o cafea cu  miros îmbietor.

Acum, dacă am mai prins la puteri, am ţinut cu tot dinadinsul să  merg  mai  întîi la  Tour Eiffel, să mă ridic la înălţimea zborului păsării, să admir frumuseţea din jur, ca apoi să  mai  revin  şi  seara şi să mă conving că viaţa e frumoasă!

M-am descurcat  uşor în reţeaua de metro graţie clarităţii şi explicaţiilor simple ( dispoziţia ţi-o crează şi muzicanţii ).

Mi-au fi trebuit vre-o 3-4 zile ca să vizitez sălile Musee de Louvre,dar am fost nevoită să merg în galop o singură zi, după ce am rezistat să aştept rîndul de 2 ore (săli de pictură, sculptură, apartamentele lui Napoleon,...   e prea puţin spus ).

Seara, fără nici o putere, energizată de produsele îmbietoare din patiserii (contrar tuturor interzicerilor )...