Acum, dacă am mai prins la puteri, am ţinut cu tot dinadinsul să merg mai întîi la Tour Eiffel, să mă ridic la înălţimea zborului păsării, să admir frumuseţea din jur, ca apoi să mai revin şi seara şi să mă conving că viaţa e frumoasă!
M-am descurcat uşor în reţeaua de metro graţie clarităţii şi explicaţiilor simple ( dispoziţia ţi-o crează şi muzicanţii ).
Mi-au fi trebuit vre-o 3-4 zile ca să vizitez sălile Musee de Louvre,dar am fost nevoită să merg în galop o singură zi, după ce am rezistat să aştept rîndul de 2 ore (săli de pictură, sculptură, apartamentele lui Napoleon,... e prea puţin spus ).
Seara, fără nici o putere, energizată de produsele îmbietoare din patiserii (contrar tuturor interzicerilor )...
2 comentarii:
Mă bucur nespus de mult pentru tine!
Parisul e extraordinar
Trimiteți un comentariu