Frământările de limbă sânt nişte jocuri fonetice , deseori pline de umor, ticluite şi aranjate ca să fie greu de pronunţat. Odinioară acestea erau exersate şi repetate de copii şi de tineri pe la şezători, iar rostirea lor era obiectul unor pedepse amuzante, fiindcă puţini izbuteau să le rostească repede şi fără greşeli.
Actualmente folosesc acest folclor pentru perfecţionarea dicţiei. Orice persoană care tinde să aibă un discurs curat, o dicţie de invidiat şi care doreşte să fie ascultată şi înţeleasă,trebuie să rezerveze zilnic timp pentru a exersa, a citi ceva cu voce tare sau a rosti foarte rapid şi lizibil un text.
Un comentariu:
Acest folclor pentru dicţie trebuie pronunţat cu mare atenţie, că-i făcut în aşa fel încât să-ţi fie vorbele-n gură ca pietrele de moară.
Trimiteți un comentariu