Tainele
adulţilor despre desenele
copiilor
Cine dintre părinţi
n-ar dori să
cunoască unde e
gîndul copilului său, ce-l
nelinişteşte, cum se simte? Nu
totdeauna dintr-o discuţie
poţi afla răspuns
la aceste întrebări. Atunci daţi-i
copilului albumul, creioanele
sau acuarela şi observaţi-l. Desenul e o sursă din
care se pot
informa părinţii, învăţătorii, psihologii despre aspiraţiile micuţului, temerile
acestuia, necesităţile lui. Există
nişte legităţi, pe care trebuie
să le cunoaşteţi.Nu mai puţin grăitoare e şi tehnica desenării.Dacă copilul, în timpul desenului apasă insistent cu creionul, acesta e un semn al retrăirilor sufleteşti şi al neliniştilor. Copilul cu o psihică instabilă, emoţionant va desena nesigur, va avea detalii nefinalizate . Un desen neglijent îl caracterizează pe autorul impulsiv, gata să-şi schimbe rapid activitatea.
Simaţi părinţi, dacă v-am intrigat, dacă doriţi să cunoaşteţi despre ce vorbesc aşezarea în pagină a desenului, organizarea compoziţiei, dar şi alte detalii ale desenului colilului, dacă doriţi să puteţi citi cu uşurinţă opera creată de micuţ, vă invit la o şedinţă cu părinţii cu titlui acestei postări. Tot aici voi propune nişte exerciţii de analiză, dar şi de corecţie a atitudinilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu