Nu e textul meu, dar rezonez cu fiecare literă pusă aici.
Peste 3 ani, unii dintre voi vor privi înapoi și vor recunoaște că ați petrecut un an întreg din viață purtând mască, închiși în casă și evitând toți oamenii pe care îi iubiți. Un an din viața ta pe care nu-l vei mai recupera niciodată.
Fiecare zi este un risc.
Accident de mașină, gripă etc.
Viața nu este o cursă în care învingem împotriva inevitabilului! Asta nu s-a schimbat de la începutul timpului!
DAR, nu ar trebui să fim obligați să trăim cu frică.
Am trecut de la a fi o națiune liberă, la a ni se spune:
nu am putut merge la școală; nu am putut merge la bunica acasă; nu am putut aduce omagii unei persoane dragi printr-o înmormântare; nu am putut părăsi casele noastre; ... și când ni s-a permis să facem aceste lucruri, ni s-a spus:
cât timp putem sta acolo; cât de departe trebuie să fim; în ce direcție să mergi; cu ce să mă îmbrac; ce putem cumpăra / nu cumpăra; de unde am putea cumpăra / nu cumpăra; dacă am putea cânta / venera / lua împărtășanie; la ce oră a trebuit să fim acasă; Da, sănătatea noastră contează.
Dar știi ce altceva contează?
Familie. Prieteni. Școală. Evenimente sportive. Vacanțe în familie. Viață. Fitness. Îmbrățișări. în vizită la spitalizațiEtc..etc...
Într-o zi, îți vei îmbrățișa pentru ultima dată bunica, mama, tata sau fratele. Într-o zi, cel mai bun prieten al tău va plânge pe umărul tău pentru ultima dată. Într-o zi, copilul tău va juca ultimul lor joc cu mingea. Într-o zi, vor avea ultima lor zi de școală. Într-o zi, îți vei petrece ultima zi râzând cu cineva drag. Într-o zi, vei dansa ultimul tău dans. Nu-ți irosi zilele pe care le ai trăind cu frică.
Trăiește-ți viața în timp ce ai șansa.
Cu virus sau fără.
Postare preluată (autor necunoscut)
