«Опять двойка»

«Опять двойка» ” este a doua parte a trilogiei artistice a lui Reșetnikov, prima parte a acesteia fiind „Прибыл на каникулы” (1948), iar a treia este „Переэкзаменовка” (1954 [3]), care nu a dobândit o asemenea faimă ca primele două (lucrarea a fost în în proprietate privată, în cele din urmă a fost exportat în Statele Unite, unde a fost depozitat de un dealer de artă din Florida; ulterior a fost cumpărat la o licitație și returnat la fondul de artă rusă Filatov Federației Ruse). De remarcat este că în colțul din stânga al tabloului „Опять двойка” este vizibilă o reproducere a pânzei anterioare „Прибыл на каникулы”, iar în colțul din stânga al „Переэкзаменовка” - o reproducere a picturii „Опять двойка”.

În faptul zilei streșinile plâng...

    În faptul zilei streșinile plâng...  scria G.Topârceanu                                 Ploaia nu ştie să râdă,nici să plângă,deşi unii ar putea spune că picură cu lacrimi. Ea cade cu amintiri de copii privind-o pe geam din  casa veche şi cu vise de iubire ude,pe sub umbrele. Fiecare strop se zdrobeşte de pământ ca o jertfă pentru fiecare silabă neţipată celor care şi-au aprins fulgere în sine luminând,pentru o secundă. Uneori poţi auzi tunetul pe care l-au lăsat în urma lor ca un ecou. Ne place ploaia pentru că ne botează în cristelniţa melancoliei, sinele ateu al lacrimii. Ne place ploaia pentru că se aseamănă cel mai bine cu atmosfera din sufletul nostru. Nu mă mai satur să privesc ploaia... Am mirosit-o privind norii, i-am adulmecat prezența îndepărtată, am implorat deschiderea baierilor Cerului.... M-am bucurat când am auzit primul tunet.... Mi-am umplut  dorit-o pentru noi, oamenii (ploua-n mai, ai mălai, nu?), mi-am dorit-o pentru pământul însetat, ars, tot mai fără viata, pentru căprițele  pe care vecinul  meu trebuie sa le ducă la păscut și pentru  ieduții  lor care rămân acasă.... pentru toate animalele cărora le trebuie hrană.... . Mi-am dorit-o, cred, ca un semn că totul va fi bine și că vom fi iarăși liberi... Și semnul a venit! Nu-l merităm, știu, dar când am primit doar ce am meritat? Hristos a înviat!

Îmi place ploaia, 

aceste picături

care parcă dansează hipnotic

acolo, la înălţimi...

şi cad, peste ochii mei,

 peste sufletul meu,

peste tot ceea ce doare,

peste amintirea care moare.

Din ordinul curiozităților...

     Această imagine, surprinzătoare în toate sensurile, este similară cu mâzgâliturile copiilor sau cu o foaie de hârtie pe care cineva a probat cum scrie un pix.Așa am intuit și eu la început.De fapt este o lucrare de artă, o pictură a unui pictor abstracționist Say Twombly .  Adevărații cunoscători ai artelor plastice văd altceva decât vedem noi  în opera lui Say Twombly .Cum  am  explica  altfel că la licitația Sotheby din 2015, tabloul „Fără nume” a fost vândut pentru un preț  record de 70 de milioane de dolari? Say Twolbly s-a născut în 1928, în SUA.Sursa de inspirație pentru el erau miturile și legendele antice. Prima expoziție personală  a artistului a avut loc în 1951 în New York. A participat în mod repetat la Bienala de artă contemporană de la Veneția, iar în 2001 a primit Leul de Aur, cel mai mare premiu al acestui forum. În 2010, Twombley a pictat tavanul într-una din sălile Luvr, devenind al treilea artist contemporan din istorie care a fost onorat cu acest prilej.                                                                                      De pictat, pictăm și noi așa  tablouri, dar...cum să le vindem cu așa preț?

    

Cadrul ERRE

                                  

Lecția ERRE- este un procedeu eficient prin care profesorii îi îndrumă pe elevi spre înțelegere și crearea unei atitudini personale asupra celor învățate. Acest cadru oferă posibilitatea ca elevii să examineze critic informațiile și în baza lor să-și reconstituie propria imaginație asupra evenimentelor studiate.

Etapele astfel de lecții sunt:

1. Evocarea (provocarea interesului);
2. Realizarea sensului;
3. Reflecția;
4. Extinderea.

• La etapa evocării- se provoacă interesul, se stimulează elevul pentru a se gîndi la ceea ce știe și poate să facă. La această etapă se stabilesc de obicei obiectivele învățării , care permit formarea cunoștințelor, abilităților și aptitudinilor celor ce învață. La această etapă este necesară implicarea activă a elevilor, datorită careia ei devin conștienți de propria lor gindire și își formează limbajul propriu.
• La etapa realizarea sensului- cel care învață vine în contact cu noile informații sau idei. Această fază de învățare permite profesorului să aibă o influență asupra elevilor și să-și mențină în mod activ și independent străduința de a-și forma noi concepte. Această etapă permite elevilor să-și mențină interesul care a fost stabilit în faz a de evocare. Rolul profesorului în această etapă este de a monitoriza această activitate. Subiectul lecției se va realiza prin diverse activități , care sunt relevante pentru obiectivele stabilite.
• Etapa reflecției- în această etapă permite să se consolideze cunoștințele noi și să-și restructureze activ schema de învățare pentru a include în ea multe concepte noi. Această etapă permite să aibă loc învățarea durabilă caracterizată de schimbarea propriu zisă, care permite formarea unui nou set de comportamente sau  a unor convingeri noi. Aici tot este bine totodată să ne amintim și să înțelegem toată experiența parcursă în activitate.
• Etapa extinderii- reflectă sistemul de cuniștințe, abilități și aptitudini, care permit formarea unor competențe și este nevoie de a le aplica în diferite situații de integrare. Sarcina acestei etape este de a implica elevii în condiții de integrare autentice, adica de a rezolva situații reale din viață, care stimulează mobilizarea resurselor interne și externe ale elevilor. La această etapă se propu: studiu de caz; elaborarea de proiecte fie individuale , fie în grup, care sunt realizate nu pe percursul unei lecții dar se realizează pe durată mai mare de timp.

Tainele cărții. Cărți din literatura artistică internațională pentru copii. Atelier de lectură

   De  data  aceasta  i-am  intrigat  cu cartea : Incredibilul băiețel mâncător de cărți de Oliver Jeffers.

             

Înainte de a citi:

*despre ce crezi că va fi vorba în carte
*explică (dacă ai nevoie cu  DEX) care e sensul cuvântului incredibil
 *dacă ai pute mânca o carte care ar fi ea?

   Lectură plăcută!
  Posibil și audiere de pe  YOUTUBE

  După lectură
*Atelier de discuție De ce trebuie să citim
și nota de umor :10 motive să nu citești, care rapid au fost anulate de elevii mei.

*Am  modelat chipul băiatului:

 

 *Mesalul  următoarei zile:

 *Neapărat aici  îmi fac notițe

Tainele cărții. Cartea. Componentele cărţii: coperta (titlul şi autorul cărţii), filele cu text, imaginile, cuprinsul şi rolul lor.

Un text drăguț ce vine în ajutorul realizării  obiectivelor:

De vorbă cu Spriritul cărții

            Îmi amintesc de o întâmplare petrecută într-o zi ploioasă de vară.  Mi s-a părut cea mai neferită zi de vacanță.

Afară ploua, deci, bicicleta și mingea plângeau lângă gard la fel de nefericite ca mine. Și fiindcă nu era de ajuns că ploua, hop și o pană de current. Adio calculator, tabletă, telefon, internet!

            Ce să facem? Ce să facem? Nefericire mai mare nici nu se putea!

            Ca la comandă, o carte căzu de pe raftul sub care tocmai cotrobăiam să găsesc o kendamă. Mă aplec, o iau, și strig la ea:

            -Numai tu lipseai acum, să-mi faci o gaură în cap, după ce că sunt atât de plictisit!

            -Eu pot să umplu o gaură din cap, se auzi o voce subțire dintre foile cărții.

            Am tresărit și am întrebat:

            -Cine ești? De unde vorbești?

            -Sunt Spiritul cărții!

            -Care carte?

            -Citește pe copertă sau pe cotorul cărții și vei afla cum mă cheamă!

            -A! ”Povestiri despre cutezători”.

            -Și ești adevărat? Ai părinți?

            -Sigur. M-a scris Mihail Drumeș și m-am născut, am fost tipărit la Editura Ion Creangă, București, în anul 1989. Coperta unei cărți este exact ca și Certificatul tău de naștere. Acolo găsești toate date mele de identificare.

            -Vreau să te văd!

            -Vino la pagina 5.

            -Ooo! Tu ești Magelan care a făcut cea dintâi călătorie în jurul pământului?

            -Ei, nu chiar! Tocmai am ajuns la pagina 81.

            -Ești Jean Bart, legendarul erou al mărilor?

            -Nu! Dar pot fi Aurel Vlaicu, primul zburător roman, dacă vii la pagina 176. Pot fi căpitanul Robert Scott și să te duc în expediție la Polul Sud. Pot fi Alfred Nobel, un mesager al păcii sau oricare dintre cuceritorii văzduhului: Contele Zeppelin sau unul dintre frații Montgalfier.

            -Și totuși, unde te afli? Vreau să te văd!

            -Sunt peste tot între paginile acestei cărți minunate. Deja văd curiozitatea de pe chipul tău, doar ce ai citit cuprinsul. Spor la citit și …cine știe? Poate cândva te vei afla printer cutezători!

            Și nu a mai contat că afară ploua și că internetul mă striga, cartea m-a fascinat!

(Autori: Denis și bunica sa, VM

Text preluat din caietul de teme)

Măria Sa, COPILUL

„Obișnuiesc să spun că orice copil este un mănunchi de posibilități. Iar – pentru ca mănunchiul acela să nu devină mătură ori buchet omagial pentru un stăpân vremelnic, abuziv sau întâmplător – el trebuie să fie, din capul locului, bine închegat, firele lui să rămână laolaltă oricât de tulburi ar fi vremurile, oricât de aspră ar fi istoria prin care trece, care îl zgâlțâie sau îl aruncă în șanț. Să aibă – cu alte cuvinte – conștiința propriei consistențe de mănunchi.” (Mihai Șora)