De-ale evaluării

     Trăim tot mai mult într-o lume în care evaluarea devine un scop în sine și chiar o „armă” în mâna profesorului, părinților, elevilor, șefului de la locul de muncă, colegilor, societății în ansamblul ei. Învățăm să ne comparam cu colegii, să vrem să fim „mai buni ca celălalt”, să avem mai mult decât altul, să… Oare de unde provine această tendință? Probabil că totul începe în familie și continuă în școală la un nivel și mai ridicat. Am auzit de multe ori reacția unor părinți care vorbeau despre copilul propriu: „la vârsta lui face mai mult/mai bine/mai frumos decât ceilalți”. De la o astfel de perspectivă până la o adevărată „cursă a înarmărilor” nu mai rămâne decât un pas mic. Părinții sacrifică copilăria micuților lor cu tot felul de cursuri și programe nonformale (de multe ori bieții copii ajung să aibă un program mai strict decât adulții)! Mai mult decât atât, cel care trebuie să le fie „școfer” și să-i ducă de la un curs/program nonformal la altul este chiar părintele care devine, astfel, stresat și pierde ocazia să petreacă timp de calitate cu propriul copil. Școala pune și mai multe paie pe foc peste tot acest proces. Evaluarea școlară nu este făcută, de multe ori, decât în direcția ierarhizîrii copilului (și uneori chiar ca un instrument pentru a-i ține sub control pe aceștia). Mai demult am strâns aceste gânduri într-o formulare scurtă: „evaluarea trebuie să fie pentru elevi o trambulină și nu ghilotina care le taie aripile!”. Să vedem ce este acum evaluarea: o ghilotină sau o trambulină?Pedagogia ne spune că evaluarea trebuie să fie făcută cu scop constatativ, diagnostic și prognostic. Mai simplu spus, trebuie să vedem ce și cum, să ne dăm seama din ce cauză se întâmplă ceea ce se întâmplă și în ce direcție se îndreaptă procesul de predare-învățare. Putem să vedem dificultățile pe care elevul le întâmplină, să înțelegem cum putem să ameliorăm ceea ce facem noi, ce putem să adăugăm sau la ce este bine să renunțăm, Evaluarea nu este un scop în sine pentru că atunci evaluarea este pur și simplu… inutilă. Apoi evaluarea trebuie să aibă o funcție de feedback și motivare pentru elev. Cursantul nostru trebuie să înțeleagă ceea ce a făcut bine și unde trebuie să schimbe pentru ca lucrurile să meargă mai bine pe viitor. Evaluarea trebuie să fie pentru el o mică „sărbătoare” a faptului că a reușit. Mai mult decât atât, evaluarea ne spune ceva și despre noi, profesorii. Nota pe care o primește elevul este, în parte, și nota profesorului. Trebuie să ne întoarcem asupra a ceea ce am făcut, să reflectăm, să ne dăm seama ce trebuie să schimbăm și să facem acest lucru! Din păcate multe cadre didactice consideră că dacă elevul ia o notă mică de vină este făptul că acesta nu a învățat și nu că  el, profesorul, nu a predat într-un mod care să-l conducă pe elev la învățare.Punem foarte mare accent pe note: „ce notă ai luat asătzi?”  își întreabă părintele copilul. Mult mai rar părintele pune altfel întrebarea: „ce ai învățat astăzi la școală?” Copiii ajung să „vâneze” notele și să învețe pentru note și nu pentru dezvoltarea și viitorul lor. Totuși, peste 20 de ani cât de mult o să mai conteze nota pe cara a luat-o el la disciplina X în clasa I, ...-a?

Jocuri cu săculețe cu nisip

  Timpul frumos, zilele însorite  te  cheamă   să ieși afară cu copiii. Zilele trecute le-am propus picilor mei să coase acasă cu mămicile niște punguțe în care să toarne nisip. Nedumeriți la ce le-ar trebui, totuți,au pregătit ( că așa  a zis Doamna). Ce-am făcut cu ele? Le-am luat cu noi la educația fizică. Iată jocurile care au adus voia bună și fericirea în inimă de copil.
1.Mai repede pe cerc
Echipele se aranjează pe cerc, fiecare are în mână un săculeț cu nisip.La semnal fiecare transmite săculețul din mână în mână (pe cerc) până la căpitan. Învingătoare este echipa care prima a terminat să transmită până fiece săculeț a ajuns din nou la stăpînul său.
2.Cine transmite mai repede?
Echipele sunt aranjate în rînd.La o margine sunt săculețele cu nisip.La semnal primii iau  câte  un  săculeț, îl transmit următorului jucător până ajunge la capătul rândului.La fel se procedează cu celelalte săculețe.Învinge echipa care prima a transmis toate săculețele.
3.Echilibrul.
Echipele sunt aranjate în coloane,fiecare participant având săculețul pe cap și ținându-se cu mâinile de talia celui dinaine.La distanța de 10-12m pun o minge. La semnal întreaga echipă se mișcă pentru a înconjura mingea, apoi se întorc la poziția inițială. Învinge echipa care a ajuns prima și a pierdut cele mai puține săculețe.
4.Săditul cartofilor.
Echipele sunt aranjate în coloane.Primul are o căldărușă cu săculețele colegilor. La semnalaleargă spre minge, lăsând acolo un săculeț, apoi se întoarce și transmite căldărușa următorului, care la fel aleargă, lasă un săculeț și revine. Câștigă echipa care prima a terminat săditul.
5. Culesul cartofilor.
Se procedează ca în jocul anterior, doar că elevii iau câte un săculeț în căldărușă.
Acestea sunt câteva din jocurile preferate ale elevilor mei nu doar la lecție, ci și în pauze. Voi cum faceți?

Jocul este indispensabil în viața fiecărui copil.
Să-l facem fericit!

Și iar despre... motivație

Ce e  motivația? De fapt ea  cuprinde totalitatea factorilor  interni și externi  care impulsionează dorința și energia  oamenilor spre  a  fi  interesați  și  antrenați  într-o  activitate sau  acțiune  de  a  face un  efort  pentru  a  atinge  un  scop  propus-  așa  ne  spune  literatura  de  specialitate.

Iată  cum  văd  eu  creșterea  motivației  școlare  fără  note, fără recompense de tip albinuțe, steluțe,...:

1. Comunicare deschisă.  Încurajez  copiii  să  pună  întrebări dacă  nu  înțeleg  ceva  sau  dacă  vor  să  pună  în  discuție  un  aspect  aparte  al  temei. Acest  tip  de  comunicare  le  poate  stimula  dorința  de  a  învăța  și  le  permite  să  împărtășească  cu  ceilalți  propriile  idei.

2. Fac succesul  tangibil. Copiii pot  deveni  demotivați atunci  când  se  străduiesc  și  nu  obțin  recunoașterea  acestui  fapt. Toți  trebuie  să obțină  șansa  de  ași  etala  puctele  forte, de a se simți evaluați pozitiv  când  merită.

3. Posibilitatea  de  a  alege. Când  școlarul  poate  lua  o  decizie în  legătură  cu  o  sarcină  școlară,își  asumă  și  responsabilitatea  asupra  rezultatului. Dacă  ofer opțiuni  acceptabile orientate  spre  activitatea  de  învățare elevii caută  soluții  cu  plăcere.Fiind  alegerea  sa, elevul  va  fi  motivat să-și  îndeplinească  sarcina cu  randament  maxim.

4.Munca  în  echipă. După  mine elevii își  amintesc  mult  mai  bine anumite  lucruri atunci  când  studiază  în  grup, discută, caută soluții, le  selectează  pe  cele  mai  reușite. Deseori  încurajez  elevii să-și facă  temele  împreună  cu  prietenii (nu neapărat  din  clasa  lor), astfel ei percep temele  ca  o  activitate  plăcută.

5.Feedback  corect.  În  susținerea  motivației, un  rol  important îl  are  feedback-ul venit  de  la  învățător. Fac  lucrul  acesta  fără  a viza  persoana  elevului referindu-mă la produs. Consolidez  neapărat mesajul  cu  un  zâmbet.

6.Situații de  problemă. Elevilor le plac enigmele și cazurile nestandarte pentru rezolvare. Se aventurează, caută soluții și-și doresc cu orice preț să găsească răspunsul corect.

7.Legătura cu viața. Pe cât de des e posibil demonstrez cum aceste cunoștințe le vor ajuta în viață: să comunice, să scrie un bilețel, să poată  croi  corec  o  băsmăluță, să ofere bani pentru cumpărături sau să ia rest.

Plăcerea de a veni la școală/ O zi de școală altfel

Azi unde mergem? După lectura imaginii determinăm:  la  cumpărături.

Intriga a venit când au primit un set de cuvinte, elevii le-au aranjat în enunțuri.Au obținut un mesaj/ bilețel de la mama.

     
Am repetat care sunt părțile bilețelului, cum se scrie el și cuvintele ce răspund la întrebarea  ce face?(asta era tema de la l.română)
Pentru că trebuiau să meargă la cumpărături, am repetat regulile de comportare a unui cumpărător civilizat (  GPP apoi redactare).

    

După care am trecut la realizarea sarcinilor  din bilețelul mamei.

Cum fără autoevaluare?  Vedeți cum s-au simțit?

Am  dedicat o parte din timp cercetând etichetele și am învățat să alegem produse alimentare sănătoase.

Evaluare sumativă orală, L.Română, clasa a II-a

    Așa  cum  evaluarea sumativă orală constituie o parte integrantă a evaluărilor sumative și cumulează subcompetențe de evaluat, am organizat în cadrul Unității 8 (În luptă cu iarna) evaluarea sumativă orală conform macroproiectării.  Am creat situații bazate pe elementul spontanietății.
    Am  ales P18   Textul citit la prima vedere și am stabilit/repetat criteriile  de  succes:
1.Citesc  conștient  și  corect
2.Citesc cursiv
3.Respect  intonația  impusă de conținut și de semnele de punctuație
     În acest scop am selectat texte  necunoscute  ce  respectă conținutul ideatic al unității și am  elaborat  carduri. La lecție am propus  elevilor (6 la număr) să extragă un card și la masa de la covoraș să antreneze lectura timp de 5 minute. Cam așa a fost:

   După 5 minute fiecare a prezentat sarcina întregului grup (cam 2 minute fiecare) , iar eu îmi înregistram în diagramă realizarea criteriilor și  calificativul.

Lista elevilor	C1	C2	C3	calificativ

 

Îl întrebam pe fiecare ce calificativ crede că merită și-i demonstram apoi calificativul din diagramă, comparându-l cu al elevului. Dacă acesta nu coincidea cu al elevului, argumentam în baza descriptorilor.  După asta a venit rândul următorilor 6 elevi.

 Ce făceau ceilalți elevi în acest timp? Lucrau în baza Hărții Lecției fără învățător. Am avut monitori și Metoda lancasteriană și-a avut efectul său.

Cheia  lecției : Scrierea lui m înainte de b şi p
1	Recitește ( independent) textul:       Sâmbătă am fost la circ. Am văzut un cimpanzeu neastâmpărat. Avea papioane,  făcea tumbe și îi servea pe spectatori cu bomboane. Elefantul Jumbo ținea umbrela cu trompa și sufla în trombon.      Spectatorii zâmbeau amuzați și aplaudau cu simpatie.	2 min.
2.	Lucrul în pereche: Selectați din text pe 2 colonițe  toate cuvintele cu mp                                     mb ...............................          ................................................ ...............................          ................................................ ...............................          ................................................ ...............................          ................................................ Citiți câte unul, pe rând, cuvintele și verifică dacă ai scris corect.   Colorează cu culoarea corespunzătoare corectitudinii realizării sarcinii.	4 min. 3 min.

3.

Independent: Transformă după model: piedică- impiedicat            pădure- .............................. piatră-   .....................         parte- ........................... bătrân- .............................  blană-.................................. Schimbă caietul cu colegul tău și evaluați-vă reciproc lucrarea.

4 min.    2 min.

 

Am scris calificativele în catalogul școlar și în agendele elevilor.
Iată  cum mi-a reușit mie. Și voi cum realizați evaluarea sumativă orală în contextul ECD?

                          

Educația centrată pe elev

Recent, în cadrul săptămânii  metodice am  susținut oră publică la Matematică  cu  subiectul: Îmulțirea și împărțirea cu 7. Probleme  simple  Elevii  au  participat  cu  milt  drag la activități. Mai întâi i-a vizitat bucătarul șef ce le-a pregătit bucate din ingrediente deosebite:

Apoi și-a chemat ajutori, pe care i-au echipat copiii

Calcul oral  și  descoperirea rețetei pentru o tartă (învățare semnificativă )

Nu lipsesc din agendă  lucrul cu manualul, lucrul în grup și în pereche. După rezolvarea independentă a problemelor simple, confruntarea cu varianta corectă de la Spațiul Succesului, urmează autoevaluarea

Reflecție 

Rostul

sursa – pagina Singura cu mine

Ce rost au bucuriile, daca nu le trăiesti?

Ce rost au durerile, daca nu inveti nimic din ele?

Ce rost au amintirile, aca nu ai timp sa ti le amintesti?

Ce rost au lacrimile, daca nu spala sufletul?

Ce rost are pamantul, daca nu calci linistit pe el?

Ce rost are cerul, daca nu ridici privirea plina de recunostinta spre el?

Ce rost au invataturile, daca nu le aplici?

Ce rost are iubirea, daca nu esti iubit si nu iubesti?

Ce rost are lumina, daca nu-ti deschizi sufletul ca sa intre?

Ce rost are pocainta, daca nu părăsești pacatul ?

Ce rost ai tu, daca existi si nu traiesti?

Rost exista pentru fiecare fiinta in parte dar uneori noi ne indepartam de rostul ce ne este dat, cautand alte drumuri, alte poteci, alte impliniri, alte vise, alte iubiri, altceva…orice decat ceea ce avem sub ochii nostri…